Rezistenţa anticomunistă penticostală – Constantin Caraman

Din 1949, regimul comunist a luat măsuri hotărâte împotriva răspândirii Bibliei şi a cărţilor creştine în România. După formarea CP (1950), Constantin Caraman a avut activităţi bisericeşti permise de regim în cadrul cultului, dar a optat în principal pentru completarea cadrului legal cu activităţi necesare, dar interzise. Iată cum descria el lucrarea creştină în cadrul oferit de CP:1 „Coroana pomului este formată din oficialii Cultului, iar rădăcina este constituită de cei care lucrează în nevăzut, dar a căror lucrare este de mare importanţă. Atunci eu m-am aliniat acelor care lucrau la rădăcină, la activitatea neoficială, nevăzută, şi în felul acesta am luat legătura cu cei care vedeau nevoia de literatură.”

În continuare, Constantin Caraman relata:

Eram urmărit, iar eu nu eram prea vigilent, deoarece nu credeam că o să mă urmărească chiar aşa de mult. Urmărindu-mă, ei au aflat de un transport de Biblii care trebuia să sosească, aşa că au venit şi m-au luat de la serviciu. M-au arestat, am stat cam 10 zile la subsolul sediului central al Partidului, apoi m-au mutat la Jilava, unde am stat câteva luni, şi de acolo m-au transferat la Rahova, unde era un centru de triere pentru tot felul de oameni, arestaţi din tot felul de pricini. […] după câteva zile petrecute aici, ne-au băgat într-un vagon special pentru deţinuţi. Am stat acolo de seara până dimineaţa şi pentru că nu aveam loc trebuia să stau când pe un picior când pe celălalt. Dimineaţa am aflat că ne duseseră la Năvodari, la Canal.

Am ajuns aici iarna, iar eu eram în costumul acela de vară cu care m-au arestat, însă un deţinut s-a îndurat de mine şi mi-a dat un palton. Ne-au băgat în nişte locuinţe foarte mari, în care dormeam în timpul nopţii, iar dimineaţa ne transportau la câţiva kilometri cu nişte vagoane.

În tot acest timp familia nu a ştiut nimic de mine, ci au aflat doar în ianuarie 1951, când am putut să le scriu. Am stat la Canal până în mai 1951, când m-au eliberat.

A fost deci o detenţie aşa-zis administrativă, adică fără judecată, deşi echivala cu o condamnare la muncă forţată. Arestarea a avut loc în 1950, dar nu se precizează data exactă.

Există mai multe variante despre detenţia lui Caraman din 1950. Bianca Ioana Rusu şi Daniela Tarnovschi („Pentecostals in Romania”, Ireland, Refugee Documentation Center) susţin că a fost arestat în 1951, în noiembrie, fiind încarcerat la Jilava. A intrat în vizorul Securităţii când anchetele pentru identificarea unei reţele care transporta Biblii în România şi în URSS au condus la persoana sa. Conform unor mărturii, Caraman a ispăşit o parte de pedeapsă muncind şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Într-o mărturie de pe internet2, Caraman rememora episodul din 1951: „Aducându-mi aminte de anul 1951, când am fost arestat cu o cămaşă scurtă şi am stat din iunie până în noiembrie la Jilava, nu ştiu cum de am rezistat […] am venit îmbrăcat ca de iarnă […]”

Corelând aceste mărturii cu interviul acordat studentului Andrei Ivan, credem că datarea cea mai plauzibilă a acestei detenţii este din iunie 1950 până în mai 1951, lunile iunie-noiembrie fiind petrecute la „Universitatea Jilava”, cum se exprima glumeţ Caraman, urmând Rahova şi Năvodari.

Caraman a fost cel mai cunoscut dintre corifeii rezistenţei penticostale, care nu este menţionată deloc în istoriile penticostale scrise de Trandafir Sandru, Ioan Ceuţă şi Petru Ardeu. Pavel Bochian se mulţumeşte să citeze un pasaj din Ioan Bunaciu3, în care rezistenţa la opresiune e socotită doar un mijloc de a obţine viza pentru emigrare: „nu cunosc pe nimeni care să fi refuzat viza…”4 Totuşi, Bochian îl cunoştea pe Caraman, şi la fel Sandru… În această atmosferă, apariţia monografiei Răscumpărarea memoriei reabilitează, chiar dacă foarte târziu, pe eroii CP din perioada comunismului.

_________________

1 Mărturie consemnată de studentul Andrei Ivan, în 1999.

3 Ioan Bunaciu, Răspândirea credinţei baptiste în România, Bucureşti, Editura Uniunii Comunităţilor Baptiste din R.S. România, 1981, p. 134.

4 P. Bochian, Viaţa unui pastor…, p. 90.

Valeriu Andreiescu, Istoria penticostalismului românesc, vol I., p. 293-295.

Reclame

2 gânduri despre “Rezistenţa anticomunistă penticostală – Constantin Caraman

  1. Pingback: Centenar Costache Ioanid și Constantin Caraman la Biserica Penticostală Filadelfia. București 9 decembrie 2012 « Istorie Evanghelica

  2. Pingback: Despre Constantin Caraman la TVR2 | Editura Casa Cărţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s