Reformatorii și soțiile lor

Mulți dintre marii reformatori au fost și familiști. Dacă ținem cont de faptul că celibatul preoților era norma epocii, decizia lor de a se căsători (în condițiile în care erau fie preoți ordinați, fie călugări, fie echivalentul preoților catolici în cadrul noilor mișcări) era și un gest de sfidare la adresa normelor în vigoare.

Prima căsătorie oficial protestantă (1524), adică desfășurată după un ritual protestant, i-a avut ca protagoniști pe doi miri mai puțin celebri: Elisabeth von Meseritz (fostă călugăriță, prietenă cu Katharina lui Luther), după câte se pare, o femeie inteligentă care participa la discuțiile teologice din casa reformatorului și a compus texte pentru primele imnuri reformate s-a căsătorit cu Caspar Cruciger/Cruziger, secretar al lui Luther.

Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, fostă călugăriță (probabil cel mai celebru mariaj al Reformei). Au avut 6 copii. O căsnicie despre care se știu destul de multe lucruri.

Calvin s-a căsătorit cu Idelette de Bure, văduva unui anbaptist convertit la credința reformată. Au avut un copil decedat prematur. Idelette avea încă doi copii din prima căsătorie, care, după moartea ei, au rămas în grija lui Calvin.

Zwingli s-a căsătorit cu Anna Reinhard, tot o văduvă. Au avut patru copii. Fiind cleric, gestul său de a se căsători reprezenta și o formă explicită de rebeliune față de autoritățile ecleziale (la fel ca în cazul lui Luther).

Menno Simmons a fost căsătorit cu Gertrude. Au avut trei copii. Din pricina faptului că pe capul lui Menno se pusese o recompensă substanțială, familia a trebuit să-l urmeze în fuga lui necontenită de autorități prin Europa. N-au stat niciodată mai mult de 6 luni într-un loc. Citește mai mult…

Anunțuri

10 (ba chiar 11) lucruri pe care ar trebui să le știi despre Martin Luther

1. Luther a fost motivat de căutarea lui Dumnezeu.

Ani întregi după ce a intrat în mănăstire, Luther a căutat cu înfrigurare și disperare un Dumnezeu al harului.

2. Luther a produs o întoarcere cu 180º în teologie.

Acest fapt se vede cel mai clar în transformarea radicală a liturghiei.

3. Luther și-a creat propria siglă.

Trandafirul lui Luther” (vezi mai jos) este creația personală a reformatorului, care l-a folosit pe sigiliul său începând din 1530.

Lutherrose.svg

Trandafirul lui Luther (sursa: By I, Daniel Csörföly (from Budapest, Hungary), CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3111920)

4. Luther făcea parte dintr-o echipă.

Există frecvent tentația ca marii oameni ai credinței să fie atât de puternic individualizați, încât colaboratorii lor să fie marginalizați sau să rămână complet necunoscuți, creându-se astfel impresia că „eroii” au acționat solitar. Luther s-a bazat foarte mult pe sprijinul lui Philipp Melanchthon și Johann Bugenhagen (sau Oecolampadius), fiind susținut politic de Frederic cel Înțelept și mai târziu de către Filip de Hessa. În artă, Albrect Dürer și Lucas Cranach au avut un rol important în promovarea ideilor Reformei. Citește mai mult…

Un dosar numit „Reformă”. Colecție de articole din săptămânalul „Dilema veche”

Emanuel Conțac, conferențiar universitar la ITP, face un rezumat al textelor publicate în „Dilema veche” (pe parcursul mai multor numere) cu prilejul aniversării a 500 de ani de la debutul Reformei protestante.

Sursă: Un dosar numit „Reformă”. Colecție de articole din săptămânalul „Dilema veche”

5 mituri despre Martin Luther

1. Luther ar fi fost doar un amărât de călugăr.

Luther era călugăr, dar și un foarte educat profesor universitar.

Atlasul Reformei-cover.inddMartin Luther (1483–1546) s-a născut în Eisleben, un orăşel minier din nord-estul Germaniei, a crescut în Mansfeld, a fost educat la Eisenach, la Magdeburg şi la Universitatea din Erfurt, unde a studiat Dreptul. În 1505, el a intrat într-o mănăstire augustiniană de bărbaţi din Erfurt, după ce a făcut un jurământ dramatic în timpul unei furtuni. Ordinat în 1507, el a studiat teologia şi a urcat în ierarhia academică la universitate. Odată transferat la noua Universitate din Wittenberg în 1511, el a rămas legat de această instituţie până la sfârşitul vieţii.
(Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, p. 54)

2. Luther ar fi țintuit cu mâna lui Cele 95 de teze pe o ușă de biserică din Wittenberg.

Luther a scris Cele 95 de teze, dar le-a afișat altcineva și, cel mai probabil, le-a lipit, nu le-a bătut în cuie. Amănuntul, deși interesant în sine, este în general trecut cu vederea chiar și în cărțile de istoria Bisericii și cu atât mai mult în scrierile pentru publicul larg care își propun mai degrabă să surprindă atmosfera.

Reforma.inddCând Luther a parcurs cei 800 de metri dintre locuința lui și biserica castelului, era plin de mânie. Avea să țintuiască pe poarta bisericii, care servea drept avizierul micului oraș, o listă de provocări împotriva unor învățături catolice. Intenția lui era aceea de a da naștere unei dezbateri cu privire la abuzurile pe care le vedea în biserica zilelor sale. Era plin de mânie și avea un motiv întemeiat.
(Erwin W. Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, p. 40)

3. Luther ar fi zis „Iată ce cred/Rămân neclintit!” (Here I Stand!)

Chiar și Bainton, care folosește aceste cuvinte ca titlu pentru biografia lui Luther (publicată de noi cu titlul: Luther. Omul și reformatorul), susține că nu există dovezi certe care să ateste că reformatorul ar fi rostit replica la Dieta din Worms.

Luther.indd

Cea mai veche dintre versiunile tipărite [ale declarației sale] adaugă și cuvintele: „Iată ce cred. Nu pot proceda altfel.” Cuvintele, deși nu au fost consemnate pe loc, ar putea fi totuși autentice, pentru că ascultătorii în momentul acela au fost mult prea mișcați ca să poată scrie.
(Roland H. Bainton, Luther. Omul și reformatorul, p. 168)

4. Luther ar fi fost primul traducător al Bibliei în limba germană.

Adevărul este că existau cel puțin încă 18 traduceri în germană ale întregii Biblii la data când Luther își începea traducerea sa.

Luther.inddAu existat traduceri ale Scripturii în limba germană și înaintea lui, care pot fi documentate până la cea dintâi transcriere în limba gotică, realizată de Ulfila. Existau chiar porțiuni ale Bibliei care nu erau traduse din Vulgata latină, ci din ebraică și greacă. Niciuna însă nu dispunea de splendoarea exprimării, de vastitatea vocabularului, de culoarea locală autentică și de profunzimea religioasă a versiunii lui Luther. „M-am străduit”, zicea el, „să-l fac pe Moise atât de german, încât nimeni să nu bănuiască faptul că a fost evreu.”
(Roland H. Bainton, Luther. Omul și reformatorul, p. 289)

5. Luther ar fi zis ceva memorabil despre plantarea unui copac.

Circulă și în românește, sub mai multe forme, această zicere atribuită lui Luther și care poate fi rezumată astfel: Chiar dacă aș ști că mâine revine Cristos pe pământ, eu tot aș planta azi un copac. Deși s-a oferit o recompensă celui care ar putea dovedi că Luther a spus așa ceva, răsplata n-a fost niciodată revendicată.

Textul de față reprezintă o prelucrare liberă a unui material intitulat 5 Myths about Martin Luther pe care-l puteți citi integral aici.

Citatele sunt preluate, evident, din cărțile publicate de noi și pe care vi le oferim într-un pachet promoțional cu prilejul aniversării a 500 de ani de la Reforma protestantă.

Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Erwin W.Lutzer

Andreea Ștefănică a scris o recenzie despre cartea publicată anul acesta la editura noastră.

Reforma.indd

Sursă: Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Erwin W.Lutzer

După Gaudeamus Oradea, 2017

La un an de la prima participare la un târg de carte, avem deja ceva experiență, dat fiind faptul că am fost și la București, și la Cluj. Așa că ne putem permite primele evaluări comparative, analize, prognoze. Dar n-o să le facem aici.

Totuși, niște impresii musai să vă împărtășim. Pornim de la părerea aproape unanimă a expozanților cum că mutarea cortului din Parcul 1 Decembrie în Piața Unirii a fost de bun augur. Mai mulți vizitatori, încasări mai mari, bilanțuri mai plăcute ochiului contabil.

Imagine reprezentativă… demografic 🙂

Apoi, iarăși important, trebuie remarcat că prin târg s-au perindat mulți tineri. Nu am putut face o statistică, nu avem acces la motivele care i-a mânat spre pavilionul care a găzduit târgul, dar cu toții am remarcat grupuri de elevi care se interesau de carte. Ideal ar fi ca nu vreo temă obligatorie sau amenințările unor profesori să-i fi adus, iar cum nu știm detalii, ne permitem să credem în acest… ideal 🙂

Strict în ce ne privește, dacă anul trecut am avut peste 170 de cumpărători, anul acesta am trecut de 250. Demografic, au fost reprezentate toate categoriile de vârstă, de la copii aduși de părinți și care s-au atașat mai ales de „Corabia fantastică a lui Noe”, până la bătrâni venerabili trecuți de 80 de ani.

Spre deosebire de anul trecut, n-au mai avut aceeași trecere cărțile de referință. Cele mai vândute au fost cărțile din coșul de reduceri (mai multe titluri la 10 lei/bucata). Dintre celelalte, în top s-au situat: De știut înainte de căsătorie, Cuvinte pe care trebuie să le audă copiii, Cele 10 porunci pentru părinți, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Înțelepciune pentru o viață împlinită sau romanele din colecția „Raftul clasic”.

Vremea se dovedește un factor important în economia unui târg de carte. N-a fost la fel de capricioasă ca în aprilie, la Cluj, dar sâmbătă după-masa, a turnat cu găleata. Surprinzător e faptul că și atunci erau oameni care se aventurau să intre în cort. Firește, mult mai puțini decât în condiții normale.

Sâmbătă

Un cuvânt de apreciere merită clienții fideli, care ne-au descoperit cu ocazia acestor târguri și care țin să ne viziteze pe oriunde ne prind. Discuțiile față în față nu pot fi înlocuite cu nimic. Satisfacția, nemulțumirea, nedumerirea, disprețul, interesul, bucuria, enervarea – altfel se citesc toate pe chipul omului cu care interacționezi pe viu. Fiind acasă, era de așteptat să întâlnim o grămadă de cunoștințe.

Copiii ne-au pus la grea încercare, fiindcă solicitau baloane într-un ritm atât de alert, că abia pridideam să le pompăm. În schimb, cele mai savuroase dialoguri le-a avut cu ei sau le purtau ei cu părinții. De pildă, când mama i-a explicat unui băiat că în Povestiri și activități biblice este vorba despre Isus, băiatul a întrebat: „Și despre drumețiile lui?”

Atracția principală a acestor târguri itinerante o reprezintă, fără-ndoială, reducerile. În afară de coșul cu cărți la 10 lei, am avut și cărți reduse cu 50%, iar la restul cărților, o reducere de 20%.

Una peste alta, Gaudeamus Oradea a fost o experiență utilă, ba chiar necesară, am putea zice, mai ales pentru cei din departamentul editorial care, de obicei, nu au ocazia să interacționeze direct cu beneficiarii finali ai muncii lor.

Noi sperăm să ne vedem și la anul!

Impresii după Gaudemus, Cluj

Între 5-9 aprilie, s-a desfășurat a XVIII-a ediție a Târgului Gaudemus din Cluj-Napoca. Pavilionul expozițional – un cort ce pare tot mai obosit – a fost instalat în Piața Unirii, lângă Biserica Sf. Mihail. Pentru noi a fost prima participare la „stația” clujeană a caravanei.

IMG_20170405_093621

Prima zi se arăta promițătoare…

Clujul ne-a întâmpinat cu răceală, la propriu, temperatura fiind destul de mult sub 10o C, cel puțin cea resimțită. În cort era chiar mai frig decât afară. Zilele următoare, la temperatura scăzută s-au mai adăugat și ploaia în rafale, și vântul capricios.

Pe scurt, condițiile meteorologice nu prea au ținut anul acesta nici cu expozanții, nici cu potențialii cumpărători, care puteau achiziționa cărțile cu prețuri promoționale pe durata târgului. Cu toate acestea, au fost destui cei dispuși să înfrunte capriciile vremii.

IMG_20170406_182312

…dar curând vremea s-a arătat cu „capriț”.

Singura zi cu soare a fost și ultima a târgului. Dar, ca lucrurile să se complice și de data asta, centrul Clujului a fost paralizat complet din pricina unei competiții de cros. Astfel că toate străzile din zonă au fost blocate, accesul vizitatorilor din cartierele mai îndepărtate fiind mult îngreunat. Una peste alta, intemperiile naturii și autoritățile parcă ar fi complotat ca târgul să fie cât mai greu accesibil 😉 .

Spre deosebire de publicul din București, spornic la vorbă, cei ce ne-au vizitat în Cluj au fost mai degrabă reținuți și… distanți, preferând să fie lăsați în pace cu gândurile și alegerile dumnealor. Arareori ni s-au cerut recomandări. Puțini au fost cei dornici de discuții și/sau controverse. Câte unul ne-a mai aruncat în treacăt mostre de „adevăr” și… cam atât.

IMG_20170407_110240

Un cititor neașteptat la standul colegilor de la Doxologia

Altminteri, cumpărătorii au fost de toată mâna: oameni fără vreo afiliere confesională certă, preoți, câțiva pastori, credincioși evanghelici (mai puțini decât ne așteptam noi). Impresionante au fost două doamne cu vârste respectabile (aproximativ 75, respectiv 80), care au venit pregătite cu liste de cărți pe care să le achiziționeze.

Cel mai de succes produs al editurii Citește mai mult…

5 greșeli de evitat în predica de Înviere

Revista Christianity Today publică un articol ce evidențiază 5 erori destul de frecvente care se comit în predicile din ziua Învierii.

  1. Nu afirma că Isus a murit la 33 de ani. Vârsta la care a fost răstignit e discutabilă și oricum nu afectează deloc învățăturile esențiale ale creștinismului.
  2. Nu pretinde că absența unei referiri explicite la mielul de Paște, de la ultima cină, se explică prin faptul că Isus este Mielul. Deși este foarte adevărat că Isus este „Mielul lui Dumnezeu”, cel mai probabil, a existat și carne de miel la cina dinaintea răstignirii.
  3. Nu afirma că aceiași oameni l-au aclamat pe Isus de Florii și apoi l-au ocărât în Vinerea Mare. Nu există date certe că cei ce au strigat „Osana” au strigat și „răstignește-l”.
  4. Nu ignora rolul femeilor ca martore ale Învierii. Menționarea lor indică noutatea culturală și teologică a mesajului lui Isus.
  5. Nu te concentra pe suferințele lui Isus în asemenea măsură încât să ignori slava Crucii manifestată în și prin Înviere. Crucea nu a fost sfârșitul, ci doar o escală pe traseul întrupării.

Articolul poate fi citit integral aici.

(Imaginea: Bouveret – Ultima cină, sursa)

Mergem la Târgul Gaudeamus Cluj (5-9 aprilie)

Afis promo targ.indd

Între 5-9 aprilie, 2017, ne puteți găsi în pavilionul expozițional (aka „cortul”) din Piața Unirii, Cluj. Pentru clujeni, este cea de-a XVIII-a ediție a Târgului Gaudeamus, organizat de Radio România. Admirabil!

Pentru noi, este a treia participare la caravana Gaudemus, după Oradea și București (anul trecut).

Ne dorim să întâlnim cât mai mulți cititori. Și nu doar pentru că vrem să le vindem cărți (ceea ce e normal, dacă tot mergem la târg), ci și pentru că vrem să-i cunoaștem pe cei care ne citesc, să culegem impresii despre cărțile noastre, despre titlurile alese, despre domeniile acoperite.

plan_gcluj2017Așadar, vom fi la standul cu numărul 11 (cel colorat în mov, pe „hartă”), de miercuri până sâmbătă între orele 10.00-20.00, iar duminică până la 15.00.

Am lăsat intenționat pentru final informația că vom avea în jur de 10 titluri cu reducere de 50%, iar toate celelalte vor putea fi achiziționate cu o reducere de 20%.

Ne vedem acolo!

Pe pagina noastră de FB vom reveni cu actualizări.

Chiar a spus Luther cuvintele: „Hier stehe ich”/„Here I Stand”?

Roland Bainton a folosit aceste cuvinte (traduse în engleză: „Here I Stand”) ca titlu pentru cea mai cunoscută biografie a lui Luther. Astfel că replica a câștigat notorietate mondială. Însă când și în ce împrejurare a rostit (dacă a rostit) Luther această declarație?

În 1520, după mai multe dispute purtate cu reprezentanți ai papei (Cajetan și Eck), Luther este condamnat prin bula papală Exurge Domine de către Leon X. În 1521, împăratul Carol Quintul îl convoacă totuși pe Luther la Worms, cu speranța că acesta va retracta afirmațiile făcute (contestase, printre altele, supremația papei și infailibilitatea conciliilor bisericești).

Martin Luther, deși se temea pentru viața lui, refuză să se dezică de cele afirmate anterior și în consecință este condamnat la surghiun. Celebrul său refuz de la nu mai puțin celebra Dietă din Worms a fost așezat, ulterior, sub cuvintele: Hier stehe ich/Here I stand.

Luther la Dieta din Worms

Luther la Dieta din Worms – Anton von Werner (sursa)

După toate probabilitățile, Luther nu a folosit niciodată exact aceste cuvinte. Bainton, în cuprinsul biografiei (la care lucrăm de zor și urmează să apară în acest an), recunoaște că s-ar putea ca celebra replică să fi fost pusă de altcineva în gura lui Luther (fiindcă apare în versiuni timpurii ale declarației sale, fără să fie atestată de martori). Totuși biograful o consideră verosimilă și posibilă, motiv pentru care o și folosește ca și când ar fi fost rostită de către părintele Reformei.

Alții autori resping această formulare mai degrabă din pricina unui posibil mesaj generator de confuzii: s-ar putea deduce cum că Luther pleda pentru supremația individului și/sau pentru libertate religioasă. Or nici nu poate fi vorba despre așa ceva, în acel context. Luther voia să-și declare mai degrabă supunerea conștiinței sale față de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Mai mult, un site german dedicat lui Luther consideră că aceste cuvinte infame nu au fost niciodată rostite de către marele reformator.

Declarația integrală o găsiți aici, în germană (Luther in Worms), iar partea celebră este chiar finalul, care se pare că suna cam așa:

Weil denn Eure allergnädigste Majestät und fürstlichen Gnaden eine einfache Antwort verlangen, will ich sie ohne Spitzfindigkeiten und unverfänglich erteilen, nämlich so: Wenn ich nicht mit Zeugnissen der Schrift oder mit offenbaren Vernunftgründen besiegt werde, so bleibe ich von den Schriftstellen besiegt, die ich angeführt habe, und mein Gewissen bleibt gefangen in Gottes Wort. Denn ich glaube weder dem Papst noch den Konzilien allein, weil es offenkundig ist, daß sie öfters geirrt und sich selbst widersprochen haben. Widerrufen kann und will ich nichts, weil es weder sicher noch geraten ist, etwas gegen sein Gewissen zu tun.

Gott helfe mir, Amen.

În limba română, traducătorul a optat pentru această variantă:

Pentru că Majestatea Voastră şi domniile voastre doriţi un răspuns simplu, voi răspunde fără aprindere şi fără scrâșnire. Dacă nu mi se demonstrează din Scriptură şi pe baza raţiunii simple – căci nu accept autoritatea papilor şi a conciliilor, pentru că s-au contrazis unii pe alţii – constiinţa mea rămâne captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nu voi retracta nimic, pentru că a acţiona împotriva conştiinţei nu este nici corect şi nici sigur. Dumnezeu să-mi ajute. Amin.

Ce cărți vreți să citiți în 2017?

girl-reading_te

Ⓒ Martin Currie (sursa)

La început de an, unii obișnuiesc să ia decizii care să le schimbe sau să le îmbunătățească statutul, starea materială sau viața spirituală. Nu vă întrebăm dacă și ce ați hotărât, fiindcă n-am vrea să comitem indiscreții.

În schimb, vrem să aflăm ce cărți v-ați propus să citiți în anul care vine. Avem și noi o listă de peste 250 de titluri din care puteți alege, dar suntem curioși să vedem spre ce se îndreaptă interesele dumneavoastră, ale cititorilor.

Am încropit un mic chestionar la care, dacă doriți, puteți răspunde.

  1. Ce autori aveți în vedere?
  2. Ce carte așteptați să apară sau să citiți (chiar dacă e de mult timp publicată)?
  3. Ce domeniu/domenii preferați?
  4. Citiți cărți în forma clasic sau preferați variantele electronice?
  5. Cam câte titluri citiți pe an?
  6. Vă stabiliți de obicei un anumit număr sau vă lăsați în voia impulsului de moment?
  7. Cum vă alegeți cărțile spre care vă îndreptați atenția?
  8. Preferați să le cumpărați sau să le împrumutați?
  9. Dacă vă interesează recomandările de lectură, în cine aveți încredere pentru astfel de recomandări?
  10. Ce carte v-a plăcut cel mai mult în 2016?

Evident, nu vă putem obliga să răspundeți la toate aceste întrebări, dar am aprecia dacă ați răspunde la cât mai multe dintre ele.

Un an cu lecturi de calitate!

Lansare cu invitați – Atlas istoric al Reformei

Vă așteptăm alături de noi la discuția prilejuită de lansarea volumului Atlas istoric al Reformei. Vă asigurăm că invitații nu vin doar să laude cartea, ci pentru un dialog pe care ni-l dorim cât mai interactiv și interesant, pe tema generoasă și complexă a Reformei protestante – și cu bunele, și cu relele ei. Vă propunem o avancronică la anul Reformei (presupunem că știți că anul viitor se sărbătoresc 500 de ani de la debutul oficial al protestantismului).

Evenimentul va fi găzduit de Salonul de Carte R&R, în Cetatea Oradea, într-un local primitor, cu arhitectură medievală, unde veți putea consuma cafea sau ceai.

La lansare, cartea va putea fi achiziționată cu o reducere promoțională.

Ne întâlnim acolo luni, 12 decembrie, ora 18.00.

lansare-atlas

John Bunyan – scriitor și predicator baptist

Nu se știe data la care s-a născut John Bunyan. Oarecum ironic, din perspectiva baptiștilor botezați la maturitate, se cunoaște doar data la care a fost botezat: 30 noiembrie 1628 – zi care înlocuiește în biografii data nașterii sale.

Disident religios, [John] Bunyan (1628–1688) a petrecut doisprezece ani în închisoarea Bedford County pentru că a predicat fără să aibă aprobarea Coroanei. Câtă vreme a stat închis, a scris mai multe cărţi, inclusiv autobiografia intitulată Grace Abounding to the Chief of Sinners [Belşug de har pentru căpetenia păcătoşilor]. Tot acolo a conceput firul epic şi a început să scrie la Călătoria pelerinului, care a devenit îndată după publicare, în 1678, un bestseller (până în 1692 se tipăriseră deja o sută de mii de exemplare).

Călătoria pelerinului recurge la alegorie pentru a explora tema convertirii. Cartea urmăreşte călătoria spirituală a personajului principal, Christian, care călătoreşte din Târgul Pustiirii spre Divina Cetate. Pe la începutul poveştii, Christian are parte de o convertire bruscă şi dramatică. Veste-bună îi spune lui Christian să nu se abată de la calea Mântuirii până când nu ajunge la Cruce. Purtând povara apăsătoare a păcatului, Christian se apropie de cruce. Stând cu ochii pironiţi la ea „povara i se desprinse de pe umeri şi începu să se tot rostogolească până ajunse la gura mormântului în care căzu şi pieri înghiţită pentru totdeauna.”1 Dar această experienţă de la piciorul crucii marchează doar începutul convertirii sale. În acel moment începe o lungă şi primejdioasă călătorie care duce procesul mai departe. Înfruntă numeroase pericole de-a lungul drumului, fiecare simbolizând diferite ispite şi încercări cu care se confruntă orice creştin. E vorba deMuntele Nevoinţei, Bâlciul Deşertăciunilor şi Valea Umbrei Morţii. Christian întâlneşte şi personaje malefice, precum domnii Înţelepciunea-lumească, Cum-bate-vântul, Tare-de-cap, Sub-lege, Vorbă-lungă şi Neghiobie, care întruchipează erorile pe care credincioşii sunt susceptibili să le comită dacă nu trăiesc potrivit cu adevărul şi nu se încred în promisiunile lui Dumnezeu. Totuşi, aceste impedimente slujesc un scop divin. Însoţitorul lui Christian, Nădejde-vie, îi spune către finalul călătoriei: „Aceste încercări şi nevoinţe pe care le înduri tu în aceste ape tulburi nu sunt deloc semne că Dumnezeu te-ar fi părăsit, ci ele sunt trimise doar ca să te cerceteze, anume dacă-ţi aminteşti la vreme de cele nespus de vrednice de care te-ai bucurat până aici din plinătatea bunătăţii Sale şi dacă-ţi încredinţezi pe deplin viaţa în mâinile Lui când greul te biruie.”2

1John Bunyan, Călătoria pelerinului, trad. Voicu Bojan şiAnton Horvath, Cluj-Napoca, Koinonia, 2005, p. 78.

2Ibid., p. 234.

Textul de mai sus este extras din Izvoare de spiritualitate creștină, trad. Teofil Stanciu, Oradea, Casa Cărții, 2011. Cartea e momentan epuizată din stoc, dar, dacă există cerere, ar putea reveni.

Martin Luther – 533 de ani de la naștere

Luther s-a născut pe 10 noiembrie 1483. Ne folosim de acest prilej ca să vă oferim un extras din Atlasul istoric al Reformei, în care este prezentată succint activitatea inițiatorului Reformei protestante.

luther

luther-1

Atlas istoric al Reformei

Despre munca la Atlasul istoric al Reformei.

Cu drezina

Atlasul Reformei-cover.indd

În primăvara acestui an, am petrecut mai bine de o lună lucrând la această carte, afundat în date, nume, evenimente legate de perioada Reformei. A fost însă o plăcută trudă, căci, deși nu-mi place să-mi încarc memoria cu date istorice (decât dacă sunt absolut necesare), istoria mi se pare fascinantă prin ceea ce spune despre oameni, despre credințe, despre idei, despre instituții, despre moșteniri ș.a.m.d., dar și prin multitudinea cauzelor care contribuie la o anumă turnură a lucrurilor.

Istoria modernă a Europei nu poate fi înțeleasă adecvat, la modul serios, dacă este ignorat momentului Reformei. E un punct de răscruce nu numai în istoria Bisericii în general, ci în istoria lumii, fiindcă tot ce s-a întâmplat între Wittengerg, Roma, Wartburg, Zurich și Geneva s-a răsfrânt, foarte repede, asupra întregului mapamond.

Prea multe se datorează protestantismului ca să poată fi trecut cu vederea. Prea multe se reproșează protestantismului ca să poată fi…

Vezi articol original 876 de cuvinte mai mult

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Reformă

Luther, de Lucas Cranach cel Bătrân (sursa)

Luther, de Lucas Cranach cel Bătrân (sursa)

Tim Chester a întocmit pentru blogul Crossway o listă foarte interesantă. Merită remarcat faptul că nu ține să fie foarte academic și scorțos, nici nu spiritualizează excesiv. Lucrurile sunt mai amestecate, ca în viață. Găsiți articolul complet aici (în engleză).

  1. Papa a stârnit Reforma

Tezele lui Luther, din 31 Octombrie 1517, au fost și o reacție la comerțul cu indulgențe, practicat în Germania de catolici prin Johann Tetzel.

  1. Reforma a avut de-a face cu cârnații

Niște studenți din Zurich au mâncat cârnați în timpul postului. Iar Zwingli i-a susținut.

  1. Căsătoria lui Luther n-a mirosit a bine (was a bit fishy)

La propriu. Luther a pus la cale evadarea unor călugărițe dintr-o mănăstire cu ajutorul unui comerciant de pește. Le-a măritat totuși pe toate și a rămas numai Katarina (von Bora) cu care s-a însurat el.

  1. Inițial au fost 97 de teze, nu 95

Cu câteva săptămâni înainte să le publice pe cel 95 de teze, Luther mai publicase 97, mai importante pentru convingerile reformatorilor decât cele 95 (mai populare).

  1. Reforma a presupus și o redescoperire a lucrării Duhului Sfânt

Citește mai mult…

Cărți de Erwin W. Lutzer traduse în limba română

Potrivit anunțului făcut de pastorul Valentin Făt, duminică, 4 septembrie, Erwin W. Lutzer va fi prezent la Biserica Betania din Timișoara.

Folosim acest prilej ca să vă amintim că mai multe dintre cărțile autorului american sunt disponibile și în limba română. Cărțile sale sunt scrise într-un stil accesibil, pentru publicul nespecialist, și abordează diverse probleme de actualitate. Sunt, de fapt, niște lucrări de teologie aplicată, concepute din perspectivă pastorală.

7 argumente FINAL.indd

Șapte argumente pentru a crede Biblia – o carte apologetică care discută, pe rând, un argument logic, un argument istoric, un argument profetic, un argument cristocentric, un argument ştiinţific, un argument providenţial, un argument personal.

Cind a GRESIT.indd

Când ți s-a greșit – iertarea, o problemă mereu de cea mai acută actualitate.

Adevarul despre...

Adevărul despre persoane de același sex – ultimele exemplare dintr-o carte care a intrat foarte greu pe piața românească, deși subiectul este foarte acut.

Cum poti fi sigur..

Cum poti fi sigur că-ţi vei petrece veşnicia cu Dumnezeu – după cum spune și titlul, o carte despre siguranța mântuirii.

Sa spui NU gray.indd

Cum să ajungi să spui NU – un „ghid” pentru dezvățarea de obiceiuri nocive.

Strigate de pe cruce [FINAL].indd

Strigăte de pe cruce – discută cele „șapte cuvinte” ale lui Isus de pe cruce.

Prima ta clipa dupa moarte

Prima ta clipă de după moarte – probabil cea mai bine vândută carte a lui Lutzer; titlul este mai mult decât edificator.

Depasesti trecutul.indd

Cum să-ți depășești trecutul – confruntarea cu trecutul este, pentru mulți, foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

Rasplatirea ta eterna

Răsplătirea ta eternă – o aproximare a ceea ce va fi la judecata de apoi.

Lutzer a ținut să aducă în atenția publicului povestea adevărată (și minuțios documentată) și emoționantă a misionarei Doris Van Stone. Prin urmare, este coautor la două cărți născute din experiențele traumatice prin care a trecut Doris în copilăria ei zbuciumată.

Dorie

Dorie, fata pe care nu o iubea nimeni.

Niciun loc

Niciun loc unde să plângi.

Trei sfaturi pentru căsnicie de la soacra lui Spurgeon

Cine a inventat personajul „soacra-poamă-acră” sigur n-a cunoscut-o pe d-na Thompson, soacra lui Charles Haddon Spurgeon, o femeie care a dovedit o admirabilă înțelegere a vieții de familie în cazul pastorilor. Susannah Spurgeon (născută Thompson) își reamintea, peste ani, învățăturile primite de la mama ei, tot Susannah.

Viața marelui Spurgeon n-a fost deloc ușoară, iar cei doi soți au avut parte de evenimente dureroase de-a lungul căsniciei. Acest lucru nu face decât să confirme însemnătatea sfaturilor pe care d-na Thompson le-a dat fiicei sale înainte de căsătorie.

Christian George a rezumat trei dintre ele, pe care le și traducem, lăsându-vă însă plăcerea să citiți textul integral în limba engleză aici.

  1. Gândește-te de două ori înainte să te căsătorești cu un pastor [lider, lucrător]
  2. Folosește-ți talentele date de Dumnezeu în căsnicia focalizată pe Evanghelie
  3. Pentru familii [în cazul pastorilor, predicatorilor], lucrarea spirituală în care sunt angajați soții e mai presus de orice

Ar mai fi de adăugat, poate, un detaliu semnificativ: ambii fii ai lui Spurgeon au optat pentru pastorală. Considerăm semnificativ acest lucru având în vedere prețul pe care trebuie să-l plătească adesea familiile lucrătorilor și care îndepărtează în unele cazuri copiii de orice aspirații sau chemări similare.

Cum ar fi să înveți limba ugaritică?

Ce-i aia „ugaritică”? E o limbă care nu se mai vorbește pe pământ de vreo 3000 de ani. De când a dispărut țara/cultura/poporul, vechiul Ugarit – scrierea era cuneiformă, iar alfabetul ei arată ca în imaginea de mai sus. Atunci la ce ar folosi să înveți o astfel de limbă? Într-o postare pentru blogul Zondervan, se dă un răspuns foarte interesant, din care spicuim însă numai câteva idei.

Mai înainte, trebuie spus că articolul de la care am pornit (cel în engleză) este și o pledoarie pentru cunoașterea contextului cultural, istoric, religios în care s-a născut, s-a dezvoltat și a trăit poporul ales, israelul. Chiar dacă Vechiul Testament vorbește foarte mult despre evrei, ei nu erau singuri, nu locuiau cu totul izolați. Iar de la popoarele din jurul lor n-au luat doar năravuri păcătoase, ci au învățat și lucruri bune.

Motive pentru care merită cunoscute limbi din acea vreme (și mai ales ugaritica):

  1. Pentru a înțelege ce era cu „idolii” sau zeii menționați în VT: Baal, Astarte(ea)/Așera, Anat.
  2. Pentru a înțelege mai bine importanța unor figuri/personaje literare și concepte biblice: leviatanul (sau lotan).
  3. Pentru a înțelege termeni folosiți în Biblie: de exemplu, traducerea versetului 21, din Psalmul 73.

În această limbă veche, au ajuns până la noi arhivele regale din Ugarit, descoperite la Ras Sharma, între 1927-1937. Iată o descriere a Ugaritului: Citește mai mult…

%d blogeri au apreciat asta: