Gaudeamus Timișoara (2018) la raport

Harta caravanei Gaudeamus a inclus anul acesta, după vreo 5 ani de pauză, și orașul Timișoara. Pentru noi, cei de la Casa Cărții, a fost o premieră participarea la un târg de carte în orașul de pe Bega. Nu se poate spune că am avut oarece așteptări, ci mai degrabă că am fost foarte curioși să vedem cum arată un târg în Banat.

Așadar, am pornit în zorii zilei de miercuri, 13 iunie, și nu bine am ieșit din Oradea, că am intrat într-un nor negru și amenințător care ne-a acoperit până spre Timișoara. Așadar, semnele meteorologice nu păreau cele mai favorabile. Dar, vorba poetului, „norii s-au mai luminat” pe măsură ce ne apropiam de destinație.

Ajunși la stand, l-am găsit gol, neamenajat, în condițiile în care mai erau doar vreo 3 ore până la deschiderea oficială. Aici se cuvine o paranteză: organizatorul târgului este Radio România Actualități care deplasează peste tot o echipă de oameni admirabili. Dar prestatorii de servicii sunt desemnați prin licitații și nu întotdeauna se achită cum trebuie de îndatoriri.

În orice caz, până la ora deschiderii, lucrurile au intrat pe făgașul normal, confirmând încă o dată dictonul sub care funcționează o grămadă de lucruri în țărișoara noastră dragă: „se rezolvă”. E drept că abia pe la ora 12 am ajuns să beneficiem și de curent pentru aparate, dar de acolo înainte ne-am putut aștepta vizitatorii.

gaudeamus tm 2
Vremea capricioasă

Vreme capricioasă la Timișoara, mai ales în primele două și în ultima zi. Ploi torențiale, urmate de o zăpușeală de saună în „pavilionul” (aka „cortul”) expozițional. Din fericire, cișmeaua de pe str. Alba Iulia nu e departe de Piața Libertății, unde ne aflam.

Din punct de vedere vizual, clădirile vechi ale orașului, deși frumoase, arată destul de părăginite, unele cu toată fațada desfigurată. Păcat. Auditiv însă, am avut parte de o urbe foarte muzicală. Inclusiv la Biserica Betania unde am fost cazați auzeam pe cineva făcând vocalize la ceas de seară, iar în centru exista constant măcar un menestrel, dacă nu doi sau trei, în colțuri diferite ale pieței. Fără să mai punem la socoteală și muzica din pavilion, care este o constantă a târgurilor Gaudeamus. Citește în continuare „Gaudeamus Timișoara (2018) la raport”

Reclame

Omul evanghelic – Cuprinsul volumului

O carte-eveniment pentru comunitatea evanghelică din România și nu numai.

Omul evanghelic

Introducere (Dorin Dobrincu şi Dănuţ Mănăstireanu

Partea I-a – Ecclesia semper reformanda

  1. Sub puterea Cezarului. O istorie politică a evanghelicilor din România (a doua jumătate a secolului al XIX-lea – 1989) (Dorin Dobrincu)
  2. Identitatea evanghelicilor români – izvoare, actualitate, perspective (Dănuţ Mănăstireanu)
  3. Criza de identitate a omului evanghelic (Dănuţ-Vasile Jemna)

Partea a II-a – Oamenii Cărții

  1. Biblia în lumea evanghelicilor români – o perspectivă teologică (Octavian Baban)
  2. O perspectivă istorică asupra traducerilor Bibliei în spaţiul evanghelic românesc (Emanuel Conţac)
  3. Incursiune în hermeneutica evanghelică (Radu Gheorghiţă)
  4. Teologia evanghelicilor români – rădăcini şi perspective (Eugen Matei)
  5. Semnificaţia socială a reconcilierii în context românesc – rolul bisericilor în arena publică (Corneliu Constantineanu)

Partea a III-a – Zoon politikon

  1. Socio-demografia confesiunilor evanghelice din România – valori şi practici religioase (Sorin Gog și Claudiu Herțeliu)
  2. Dinamica teritorială a bisericilor evanghelice din România (Nicolae Geantă)
  3. Evanghelicii din cadrul minorităţii maghiare din România (József Kovács)
  4. Convertirea religioasă…

Vezi articolul original 75 de cuvinte mai mult

Gaudeamus Oradea, 2018

Suntem la a 6-a participare la „Caravana Gaudeamus” și la a 3-a participare consecutivă la „stația” Oradea. Vremea a ținut anul acesta cu expozanții, deși uneori căldura era destul de greu de suportat. Deja știm însă că inclusiv temperaturile înalte fac parte din rutina unui târg desfășurat în pragul verii.

Aproape 300 de oameni au găsit ceva interesant la standul nostru și în acest an, cifră mai mare decât anul trecut. Și trebuie adăugat repede aici că o bună parte dintre cumpărători au fost oameni tineri. Din nou, mulți copii prin târg, aduși ba de către părinții lor (mai ales cei mici), ba de către dascăli (aici mereu există și posibilitatea să fi fost aduși cu arcanul), ba singuri (cei mai măricei). De unde se naște și întrebarea dacă nu cumva la rădăcina problemelor care favorizează apariția categoriei de „tineri care nu (mai) citesc” stau și alte cauze decât dezinteresul tinerilor și internetul cel veșnic vinovat de toate.

32116226_10212401253173566_5848731600057008128_n.jpg

După fiecare târg la care participăm, este firesc să facem niște bilanțuri. Și mereu suntem curioși să vedem mai ales ce carte s-a vândut cel mai bine. Surpriza absolută a acestui an e că pe primul loc se situează Depresia. Boala modernității, o carte publicată cu trei (!) ani în urmă, care, iată, acum își găsește drumul către cei care au nevoie de ea. Nu e deloc un motiv de bucurie, dar poate că interesul față de acest titlu relevă atât existența, cât mai ales conștientizarea unei probleme. Aici, singura satisfacție e că putem ajuta cât de cât niște semeni aflați într-o criză.

Samuel Pfeifer - Despresia, boala modernității
Comandă aici (17 lei)

Următoarele trei titluri sunt din categoria cărților pentru copii – o categorie mereu aflată în topul vânzărilor: Zece băieți care și-au folosit talentele, Zece fete care și-au folosit talentele, Biblia micilor exploratori. Toate sunt apariții relativ recente (din ultimele 6 luni).

 

Vine la rând Întunericul, singurul meu însoțitor – o altă carte care se ocupă de o problemă spinoasă, dezvăluită încă din subtitlu: Un răspuns creștin la bolile psihice. Scrisă de o persoană care a suferit toată viața de tulburare bipolară, această lucrare abordează problema afecțiunilor psihice fără să ocolească aspectele incomode.

Kathryn Greene-McCreight, Întunericul - singurul meu însoțitor
Comandă aici (29 lei)

Tot în primele zece (după numărul de bucăți vândute) Citește în continuare „Gaudeamus Oradea, 2018”

Cum răspund creștinii la ostilitate – 10 sfaturi

Mediul cultural ostil al zilelor nostre generează tot felul de reacții din partea creștinilor. Și multe dintre aceste reacții nu sunt de dorit. David ‘Gunner’ Gundersen are 10 sfaturi – inspirate din 1 Petru – care s-ar putea dovedi folositoare.

  1. Nu te mira. Nici măcar persecuțiile n-ar trebui să ne surprindă, darămite ostilitatea verbală.

  2. Potolește-ți furia. Creștinul permanent furios constituie o privelilște dezolantă. Răspunde cu har și adevăr.

  3. Căiește-te ori de câte ori e cazul. Uneori creștinii nu sunt respectați fiindcă nu merită, câtă vreme nu se căiesc de rasism, ură față de gay sau alte păcate: nesimțire, bârfă, aroganță.

  4. Nu înceta să-ți iubești frații. Atacurile din afară reușesc uneori să stârnească zâzanie între confrați.

  5. Iubește-ți vrăjmașii. Nu lupți cu oameni. Iar harul, adevărul, evanghelia și Isus cel întrupat au fost date pentru toți oamenii.

  6. Încrede-te în Dumnezeu și fă binele. Nu urla mai tare ca să acoperi strigătele adversarilor. Iubește și slujește.

  7. Dă glas speranței care este în tine. Dacă întruchipezi virtuți precum dragoste, bunăvoință, generozitate, integritate, oamenii vor observa că nu prea te potrivești în peisaj.

  8. Fii respectuos. Multe dialoguri pot fi dificile, dar nu e cazul să devii bădăran.

  9. Nu uita de frații creștini din lumea întreagă. Suferințele minore ale creștinilor occidentali sunt uneori doar o glumă pe lângă suferința reală a celor persecutați sau torturați până la moarte.

  10. Privește spre răsărit. După noaptea cea mai adâncă, noi știm că vine izbăvirea promisă de Cristos.

Punem de la noi un supliment: Nu strică și un pic de simț al umorului. Nu înseamnă că orice subiect ar trebui luat în râs, dar cu siguranță un dram de umor bine plasat poate detensiona un moment dificil.

Sfaturile de mai sus, mai puțin suplimentul, au fost traduse și adaptate după textul pe care-l puteți citi integral aici: 10 Ways Christians Should Respond to Opposition.

Bibliografie suplimentară, din cărțile noastre:

 

Va recomand cartea: 2000 de ani de evidente ale manifestarii Duhului Sfant in viata Bisericii. O perspectiva penticostala/charismatica asupra istoriei Biserici-Eddie L. Hyatt

Câteva cuvinte despre una dintre cărțile noastre. Publicată în 2010, cartea rămâne încă de interes pentru cititori.

Vegheaţi!

 Va recomand cartea: 2000 de ani de evidente ale manifestarii Duhului Sfant in viata Bisericii. O perspectiva penticostala/charismatica asupra istoriei Biserici – Eddie L. Hyatt

In cartea aceasta puteti gasi dovezi covarsitoare care dezvaluie faptul ca darurile Duhului Sfant nu doar ca au existat de-a lungul veacurilor inca de pe vremea primilor apostoli, dar au supravietuit chiar si Evului Mediu, mariajului Bisericii europene cu politica si au insotit trezirile spectaculoase din secolul XX.

„2000 de ani de evidente ale manifestarii Duhului Sfant in viata Bisericii” ne ofera marturii convingatoare ale faptului ca miscarile charismatice si penticostale moderne isi au radacinile in doua niii de ani de istorie a Bisericii. Celor care se identifica deja cu o astfel de miscare li se vor confirma experientele cu Duhul Sfant si vor capata o noua consideratie si o mai buna apreciere fata de miscarea din care fac parte. Si cei din afara miscarilor…

Vezi articolul original 170 de cuvinte mai mult

Bolile psihice sunt consecința unui păcat?

Unii cred fără să spună, iar alții afirmă cu subiect și predicat că bolile psihice ar fi consecința directă a unui păcat comis de persoana suferindă. Recent, două afirmații ale unor lideri creștini de peste ocean au stârnit un val de reacții tocmai pentru că păreau să sugereze această legătură directă între păcatul individual și tulburarea mintală.

Sunt unii care merg și mai departe și sugerează că nici măcar nu ar fi nevoie de vreun tratament de specialitate, ci doar de pocăință, post, rugăciune, mărturisirea păcatului și alte soluții exclusiv spirituale.

Disputa între cei care plasează și cauza, și soluția numai în sfera spirituală și cei care cred că maladiile psihice nu sunt fundamental diferite de o boală fizică obișnuită probabil că va continua multă vreme.

Într-un sens larg, orice suferință pe care o îndurăm este consecința păcatului, mai precis, a căderii și, pe cale de consecință, a naturii noastre păcătoase. Dar totuși, sunt puțini cei care, atunci când fac o viroză sau o indigestie, se gândesc să caute cauza în vreun păcat ascuns. În general, legătura dintre boală și lumea spirituală este mai tentantă în cazul unor suferințe grave, de lungă durată sau cu prognostic sumbru.

Samuel Pfeifer - Despresia, boala modernității
Comandă aici (17 lei)

În ultimii ani, am publicat două cărți despre problemele psihicului uman (Depresia, boala modernității și Întunericul, singurul meu însoțitor). Și autorii lor tratează aceste boli ca pe niște dezechilibre generate de cauze diverse (nu neapărat spirituale). Evident, raportarea lor la subiect este una din perspectivă creștină. Iar interferența acestor boli cu credința creștină este analizată detaliat.

Dr. Pfeifer discută subiectul din perspectiva unui specialist cu bogată experiență clinică, propunând un ghid concis în care adună informații de specialitate reduse la esențial. Dimpotrivă, Kathryn Greene-McCreight scrie din perspectiva bolnavului, suferind de peste 25 de ani de tulburare bipolară (în care alternează stările depresive cu cele maniacale). Abordările celor doi autori se completează reciproc, dar la întrebarea formulată în titlu, răspunsul este: NU. Nu există neapărat o legătură directă și cauzală între un păcat anume și o tulburare psihică survenită la un moment dat.

Kathryn Greene-McCreight, Întunericul - singurul meu însoțitor
Comandă aici (29 lei)

În România, despre aceste maladii se discută destul de puțin și mai degrabă cu jumătate de gură, ca să zicem așa. Cu toate acestea, cazurile de depresie sau alte suferințe psihice nu sunt deloc o raritate. Deși e mare tentația de a-i privi cu suspiciune și de a-i bârfi cu subînțelesuri pe suferinzi, cel mai de folos pentru toată lumea ar fi să încercăm să înțelegem câte ceva despre bolile mintale.

Oricine are rude, prieteni, cunoștințe cu astfel de maladii poate face un pas înainte și să renunțe la superstiții sau etichetări fără temei. Citește în continuare „Bolile psihice sunt consecința unui păcat?”

Anul editorial 2017

Recapitulările de la sfârșit de ani sunt bune măcar pentru funcția lor statistică și informativă. Dar folosesc și la construirea unor punți de dialog cu cititorii. Astfel, noi povestim cu ce ne-am ocupat anul trecut, iar voi, cititorii, vă puteți spune părerea, puteți veni cu sugestii, propuneri, observații critice.

Așadar, în 2017, am publicat peste 30 de titluri individuale. Am dat această cifră imprecisă pentru că avem două serii pentru copii, una de 3 titluri (care se vând însă și la pachet) și una de 4 (cărți puzzle). Am participat la 3 târguri din Caravana Gaudeamus (Cluj, Oradea și București) și la 7 conferințe sau evenimente dedicate Reformei protestante (Arad, Timișoara, Linz, Sovata, Cluj, Oradea, București).

Fără-ndoială, anul 2017 a fost și pentru Casa Cărții, „Anul Reformei”. Avem în portofoliu 4 titluri care asigură oricărui cititor (chiar și dacă pornește de la 0) o bună inițiere în problematica Reformei protestante și catolice din secolul XVI. Merită repomenite:

  1. Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei – o carte unică în peisajul publicistic românesc (și nu numai) și un instrument deosebit de util pentru orientarea în spațiul geografic, dar și în cronologia evenimentelor cuprinse între anii 1300-1700, cu accent special pe intervalul 1500-1600.

  2. Roland H. Baionton, Luther. Omul și reformatorul – cea mai cunoscută biografie a lui Martin Luther în spațiul anglo-saxon, o lucrare clasică scrisă de un specialist de prestigiu și care furnizează oricui e interesat o bază solidă de informații documentate cu privire la viața reformatorului lui Wittenberg. Autorul este interesat și de teologia lui Luther, făcând numeroase incursiuni în opera acestuia.

  3. Timothy George, Teologia reformatorilor – cartea este la a doua ediție în limba română și, spre deosebire de versiunea anterioară, are un capitol suplimentar dedicat lui William Tyndale. Folosindu-se de opera a 5 nume de referință din istoria Reformei (Martin Luther, Ulrich Zwingli, Jean Calvin, Menno Simons, William Tyndale), Timothy George „comite” o introducere teologică devenită, la aproape 30 de ani de la prima ediție (din 1998), un adevărat manual de studiu în numeroase școli de teologie.

  4. Erwin W. Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie – o introducere pastorală, scrisă pentru un public nespecializat, dar cu un important accent pe aspectele pozitive și efectele încă prezente ale Reformei protestante.

(Apropo: până pe 31 ianuarie încă mai puteți beneficia de reducere dacă achiziționați întregul pachet „Reforma 500”.)

Tot în acest an am lansat o nouă colecție, Citește în continuare „Anul editorial 2017”

George MacDonald, un autor ce merită cunoscut

George_MacDonald_1860sPe 10 decembrie 1824, se năștea George MacDonald, scriitor, pastor, poet și critic literar scoțian. Prea puțin cunoscut și azi publicului românesc, MacDonald era celebru și admirat în vremea lui. Prieten cu Lewis Carroll sau Mark Twain (împreună cu care se pare că a și intenționat să scrie o carte), cărțile sale au fost introduse în lista de lecturi obligatorii a nepoților celebrei regine Victoria.

Din scrierile lui George MacDonald, avem disponibile în românește: Prințesa și gobliniiPrințesa și Curdie (ambele în 2 traduceri diferite) și Cheia de aur (în traducerea doamnei prof. univ. Rodica Albu, căreia îi datorăm și un volum despre grupul „Inklings”: Inklings: litera și spiritul).

via George MacDonald, unul dintre părinții genului fantasy

Bagajul cu impresii de la Gaudeamus București 2017

Târgul Internațional Gaudeamus – găzduit în fiecare toamnă în Pavilionul Central din Romexpo – este, fără-ndoială, unul dintre cele mai importante evenimente (dacă nu chiar cel mai important) pentru piața de carte din România. Lansări, discuții, ateliere, transmisii televizate, incidente – mereu de adună de toate pentru toți.

Suntem la a doua participare consecutivă la târgul din capitală, deci se poate spune că acumulăm experiență (de vechime încă nu poate fi vorba). Pentru noi, e un efort care se întinde pe o săptămână întreagă.

Tiparul deja consacrat e următorul: în seara care precede târgul, participăm la o mică lansare-discuție, cu cărțile recent publicate pe masă, la Institutul Teologic Penticostal. Nici la această vizită nu ne-am abătut de la „ritualul” consacrat. Fiind în anul aniversării Reformei protestante, evident că evenimentul de la ITP s-a axat pe acest subiect.

Lansare ITP
(Foto: Andreea Ștefănică)

Conf. dr. Emanuel Conțac și lect. dr. Dragoș Ștefănică au ținut două prezentări pe subiect, iar pe urmă ne-am lăudat noi cărțile. Întâlnirea a fost moderată de către decanul instituției, lect. dr. Romulus Ganea. În sală se afla și prof. dr. Hans Klein, biblist și pastor luteran, care a punctat câteva lucruri interesante. Ca de obicei, ambianța e plăcută și atmosfera, relaxată.

A doua zi devreme, ne-am înfățișat la standul care avea să fie vreme de 5 zile interfața noastră cu publicul bucureștean ce s-a perindat prin târg. Am făcut constatarea – interesantă pentru noi – că vizitatorii vin în valuri, nu e un flux continuu și ritmic, ci sunt perioade complet „moarte” (uneori chiar ore), urmate de intervale foarte aglomerate, ca și când cumpărătorii s-ar înghesui să se intereseze simultan ce pot găsi pe rafturi (iar pe urmă… pace).

standul
Standul „pustiu și gol”

Masa și cazarea sunt mereu o aventură în București. Cu această ocazie, am descoperit un restaurant foarte interesant, amplasat în complexul studențesc „Regie”, care se cheamă La Măria și Ion (trebuie neapărat să citiți meniul, fiindcă e o combinație de umor și ingeniozitate). Pentru cât cunoaștem noi din ofertele capitalei, se mănâncă bine la preț decent.

Revenind la povestea târgului, trebuie spus că am avut aproape 250 de cumpărători și încă de vreo 2-3 ori pe atâția vizitatori care doar s-au oprit de curiozitate sau veneau să se informeze. Din punct de vedere al popularității, vedeta a fost iarăși Corabia fantastică a lui Noe – am și epuizat stocul pe care-l aveam, așa că ultimele două zile am fost lipsiți de „vedeta” noastră!

IMG_20171122_102916
Corabia era desfășurată pe masă

Numeric însă, cartea târgului a fost, pentru noi, Luther. Omul și reformatorul. Ceea ce e foarte bine. Top 5 este completat de Teologia Reformatorilor, O istorie ilustrată a Țării Sfinte, Amăgită de inima mea (noutate) și Prințesa și Curdie (proaspăt scoasă din tipar). În primele zece au mai intrat: Atlas istoric al Reformei, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Prințesa și goblinii, Noua enciclopedie a Bibliei și, evident, Corabia fantastică a lui Noe.

Continuă să se vândă lucrările de referință, cărțile pentru copii, colecția „Raftul clasic”. Am constatat însă că locuitorii capitalei (cei care au venit și la standul nostru, firește) au gusturi aparte în materie de lectură dacă e să-i comparăm cu orădenii sau clujenii.

Bucureștiul însă are o ofertă mai bogată de personalități celebre și, în general, de oameni cu sămânță de vorbă. Dintre vizitatorii mai cunoscuți, îi amintim pe d-na Ana Blandiana sau pe unul dintre fiii compozitorului Ioan Chișmorie, care ne-a spus că a făcut o casă memorială în cinstea tatălui domniei-sale.

O prezență constantă la standul nostru sunt bucureștenii plecați, de fapt, din Ardeal cu mulți ani în urmă. O doamnă din Țara Moților, un domn care a absolvit la Godju, cineva din Diosig, o doctorandă în chimie. Mai ales la cei în vârstă există cumva o nostalgie a locurilor de baștină. Indiferent că îi interesează sau nu oferta noastră de carte (de factură religioasă), cei mai mulți pur și simplu vor să stea de vorbă cu niște bihoreni.

Copiii alcătuiesc o categorie distinctă de public. Mereu curioși, mulți încă dornici să citească, neînregimentați ideologic, ei hrănesc speranța că, dacă ar fi încurajați să se formeze citind și aprofundând (nu fiind descurajați de părinți să citească sau nevoiți să fure referate ca să facă față chintalelor de „lecturi suplimentare” obligatorii), s-ar putea forma o generație de oameni care gândesc altfel, capabili să-și folosească intelingența și „mobilierul” intelectual în mod benefic.

Prestația angajaților de la Romexpo rămâne în continuare unul dintre minusurile acestui festival al cărții.

Reformatorii și soțiile lor

Mulți dintre marii reformatori au fost și familiști. Dacă ținem cont de faptul că celibatul preoților era norma epocii, decizia lor de a se căsători (în condițiile în care erau fie preoți ordinați, fie călugări, fie echivalentul preoților catolici în cadrul noilor mișcări) era și un gest de sfidare la adresa normelor în vigoare.

Prima căsătorie oficial protestantă (1524), adică desfășurată după un ritual protestant, i-a avut ca protagoniști pe doi miri mai puțin celebri: Elisabeth von Meseritz (fostă călugăriță, prietenă cu Katharina lui Luther), după câte se pare, o femeie inteligentă care participa la discuțiile teologice din casa reformatorului și a compus texte pentru primele imnuri reformate s-a căsătorit cu Caspar Cruciger/Cruziger, secretar al lui Luther.

Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, fostă călugăriță (probabil cel mai celebru mariaj al Reformei). Au avut 6 copii. O căsnicie despre care se știu destul de multe lucruri.

Calvin s-a căsătorit cu Idelette de Bure, văduva unui anbaptist convertit la credința reformată. Au avut un copil decedat prematur. Idelette avea încă doi copii din prima căsătorie, care, după moartea ei, au rămas în grija lui Calvin.

Zwingli s-a căsătorit cu Anna Reinhard, tot o văduvă. Au avut patru copii. Fiind cleric, gestul său de a se căsători reprezenta și o formă explicită de rebeliune față de autoritățile ecleziale (la fel ca în cazul lui Luther).

Menno Simmons a fost căsătorit cu Gertrude. Au avut trei copii. Din pricina faptului că pe capul lui Menno se pusese o recompensă substanțială, familia a trebuit să-l urmeze în fuga lui necontenită de autorități prin Europa. N-au stat niciodată mai mult de 6 luni într-un loc. Citește în continuare „Reformatorii și soțiile lor”

10 (ba chiar 11) lucruri pe care ar trebui să le știi despre Martin Luther

1. Luther a fost motivat de căutarea lui Dumnezeu.

Ani întregi după ce a intrat în mănăstire, Luther a căutat cu înfrigurare și disperare un Dumnezeu al harului.

2. Luther a produs o întoarcere cu 180º în teologie.

Acest fapt se vede cel mai clar în transformarea radicală a liturghiei.

3. Luther și-a creat propria siglă.

Trandafirul lui Luther” (vezi mai jos) este creația personală a reformatorului, care l-a folosit pe sigiliul său începând din 1530.

Lutherrose.svg
Trandafirul lui Luther (sursa: By I, Daniel Csörföly (from Budapest, Hungary), CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3111920)

4. Luther făcea parte dintr-o echipă.

Există frecvent tentația ca marii oameni ai credinței să fie atât de puternic individualizați, încât colaboratorii lor să fie marginalizați sau să rămână complet necunoscuți, creându-se astfel impresia că „eroii” au acționat solitar. Luther s-a bazat foarte mult pe sprijinul lui Philipp Melanchthon și Johann Bugenhagen (sau Oecolampadius), fiind susținut politic de Frederic cel Înțelept și mai târziu de către Filip de Hessa. În artă, Albrect Dürer și Lucas Cranach au avut un rol important în promovarea ideilor Reformei. Citește în continuare „10 (ba chiar 11) lucruri pe care ar trebui să le știi despre Martin Luther”

Un dosar numit „Reformă”. Colecție de articole din săptămânalul „Dilema veche”

Emanuel Conțac, conferențiar universitar la ITP, face un rezumat al textelor publicate în „Dilema veche” (pe parcursul mai multor numere) cu prilejul aniversării a 500 de ani de la debutul Reformei protestante.

Sursă: Un dosar numit „Reformă”. Colecție de articole din săptămânalul „Dilema veche”

5 mituri despre Martin Luther

1. Luther ar fi fost doar un amărât de călugăr.

Luther era călugăr, dar și un foarte educat profesor universitar.

Atlasul Reformei-cover.inddMartin Luther (1483–1546) s-a născut în Eisleben, un orăşel minier din nord-estul Germaniei, a crescut în Mansfeld, a fost educat la Eisenach, la Magdeburg şi la Universitatea din Erfurt, unde a studiat Dreptul. În 1505, el a intrat într-o mănăstire augustiniană de bărbaţi din Erfurt, după ce a făcut un jurământ dramatic în timpul unei furtuni. Ordinat în 1507, el a studiat teologia şi a urcat în ierarhia academică la universitate. Odată transferat la noua Universitate din Wittenberg în 1511, el a rămas legat de această instituţie până la sfârşitul vieţii.
(Tim Dowley, Atlas istoric al Reformei, p. 54)

2. Luther ar fi țintuit cu mâna lui Cele 95 de teze pe o ușă de biserică din Wittenberg.

Luther a scris Cele 95 de teze, dar le-a afișat altcineva și, cel mai probabil, le-a lipit, nu le-a bătut în cuie. Amănuntul, deși interesant în sine, este în general trecut cu vederea chiar și în cărțile de istoria Bisericii și cu atât mai mult în scrierile pentru publicul larg care își propun mai degrabă să surprindă atmosfera.

Reforma.inddCând Luther a parcurs cei 800 de metri dintre locuința lui și biserica castelului, era plin de mânie. Avea să țintuiască pe poarta bisericii, care servea drept avizierul micului oraș, o listă de provocări împotriva unor învățături catolice. Intenția lui era aceea de a da naștere unei dezbateri cu privire la abuzurile pe care le vedea în biserica zilelor sale. Era plin de mânie și avea un motiv întemeiat.
(Erwin W. Lutzer, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, p. 40)

3. Luther ar fi zis „Iată ce cred/Rămân neclintit!” (Here I Stand!)

Chiar și Bainton, care folosește aceste cuvinte ca titlu pentru biografia lui Luther (publicată de noi cu titlul: Luther. Omul și reformatorul), susține că nu există dovezi certe care să ateste că reformatorul ar fi rostit replica la Dieta din Worms.

Luther.indd

Cea mai veche dintre versiunile tipărite [ale declarației sale] adaugă și cuvintele: „Iată ce cred. Nu pot proceda altfel.” Cuvintele, deși nu au fost consemnate pe loc, ar putea fi totuși autentice, pentru că ascultătorii în momentul acela au fost mult prea mișcați ca să poată scrie.
(Roland H. Bainton, Luther. Omul și reformatorul, p. 168)

4. Luther ar fi fost primul traducător al Bibliei în limba germană.

Adevărul este că existau cel puțin încă 18 traduceri în germană ale întregii Biblii la data când Luther își începea traducerea sa.

Luther.inddAu existat traduceri ale Scripturii în limba germană și înaintea lui, care pot fi documentate până la cea dintâi transcriere în limba gotică, realizată de Ulfila. Existau chiar porțiuni ale Bibliei care nu erau traduse din Vulgata latină, ci din ebraică și greacă. Niciuna însă nu dispunea de splendoarea exprimării, de vastitatea vocabularului, de culoarea locală autentică și de profunzimea religioasă a versiunii lui Luther. „M-am străduit”, zicea el, „să-l fac pe Moise atât de german, încât nimeni să nu bănuiască faptul că a fost evreu.”
(Roland H. Bainton, Luther. Omul și reformatorul, p. 289)

5. Luther ar fi zis ceva memorabil despre plantarea unui copac.

Circulă și în românește, sub mai multe forme, această zicere atribuită lui Luther și care poate fi rezumată astfel: Chiar dacă aș ști că mâine revine Cristos pe pământ, eu tot aș planta azi un copac. Deși s-a oferit o recompensă celui care ar putea dovedi că Luther a spus așa ceva, răsplata n-a fost niciodată revendicată.

Textul de față reprezintă o prelucrare liberă a unui material intitulat 5 Myths about Martin Luther pe care-l puteți citi integral aici.

Citatele sunt preluate, evident, din cărțile publicate de noi și pe care vi le oferim într-un pachet promoțional cu prilejul aniversării a 500 de ani de la Reforma protestantă.

Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Erwin W.Lutzer

Andreea Ștefănică a scris o recenzie despre cartea publicată anul acesta la editura noastră.

Reforma.indd

Sursă: Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Erwin W.Lutzer

După Gaudeamus Oradea, 2017

La un an de la prima participare la un târg de carte, avem deja ceva experiență, dat fiind faptul că am fost și la București, și la Cluj. Așa că ne putem permite primele evaluări comparative, analize, prognoze. Dar n-o să le facem aici.

Totuși, niște impresii musai să vă împărtășim. Pornim de la părerea aproape unanimă a expozanților cum că mutarea cortului din Parcul 1 Decembrie în Piața Unirii a fost de bun augur. Mai mulți vizitatori, încasări mai mari, bilanțuri mai plăcute ochiului contabil.

Imagine reprezentativă… demografic 🙂

Apoi, iarăși important, trebuie remarcat că prin târg s-au perindat mulți tineri. Nu am putut face o statistică, nu avem acces la motivele care i-a mânat spre pavilionul care a găzduit târgul, dar cu toții am remarcat grupuri de elevi care se interesau de carte. Ideal ar fi ca nu vreo temă obligatorie sau amenințările unor profesori să-i fi adus, iar cum nu știm detalii, ne permitem să credem în acest… ideal 🙂

Strict în ce ne privește, dacă anul trecut am avut peste 170 de cumpărători, anul acesta am trecut de 250. Demografic, au fost reprezentate toate categoriile de vârstă, de la copii aduși de părinți și care s-au atașat mai ales de „Corabia fantastică a lui Noe”, până la bătrâni venerabili trecuți de 80 de ani.

Spre deosebire de anul trecut, n-au mai avut aceeași trecere cărțile de referință. Cele mai vândute au fost cărțile din coșul de reduceri (mai multe titluri la 10 lei/bucata). Dintre celelalte, în top s-au situat: De știut înainte de căsătorie, Cuvinte pe care trebuie să le audă copiii, Cele 10 porunci pentru părinți, Reforma și întoarcerea la Evanghelie, Înțelepciune pentru o viață împlinită sau romanele din colecția „Raftul clasic”.

Vremea se dovedește un factor important în economia unui târg de carte. N-a fost la fel de capricioasă ca în aprilie, la Cluj, dar sâmbătă după-masa, a turnat cu găleata. Surprinzător e faptul că și atunci erau oameni care se aventurau să intre în cort. Firește, mult mai puțini decât în condiții normale.

Sâmbătă

Un cuvânt de apreciere merită clienții fideli, care ne-au descoperit cu ocazia acestor târguri și care țin să ne viziteze pe oriunde ne prind. Discuțiile față în față nu pot fi înlocuite cu nimic. Satisfacția, nemulțumirea, nedumerirea, disprețul, interesul, bucuria, enervarea – altfel se citesc toate pe chipul omului cu care interacționezi pe viu. Fiind acasă, era de așteptat să întâlnim o grămadă de cunoștințe.

Copiii ne-au pus la grea încercare, fiindcă solicitau baloane într-un ritm atât de alert, că abia pridideam să le pompăm. În schimb, cele mai savuroase dialoguri le-a avut cu ei sau le purtau ei cu părinții. De pildă, când mama i-a explicat unui băiat că în Povestiri și activități biblice este vorba despre Isus, băiatul a întrebat: „Și despre drumețiile lui?”

Atracția principală a acestor târguri itinerante o reprezintă, fără-ndoială, reducerile. În afară de coșul cu cărți la 10 lei, am avut și cărți reduse cu 50%, iar la restul cărților, o reducere de 20%.

Una peste alta, Gaudeamus Oradea a fost o experiență utilă, ba chiar necesară, am putea zice, mai ales pentru cei din departamentul editorial care, de obicei, nu au ocazia să interacționeze direct cu beneficiarii finali ai muncii lor.

Noi sperăm să ne vedem și la anul!

27 aprilie – Conferinta internationala: Impactul Reformei asupra societatii

Vom fi prezenți și noi ca să prezentăm Atlasul istoric al Reformei.

afis_conferinta_reforma500.jpg

Sursă: 27 aprilie – Conferinta internationala: Impactul Reformei asupra societatii

Impresii după Gaudemus, Cluj

Între 5-9 aprilie, s-a desfășurat a XVIII-a ediție a Târgului Gaudemus din Cluj-Napoca. Pavilionul expozițional – un cort ce pare tot mai obosit – a fost instalat în Piața Unirii, lângă Biserica Sf. Mihail. Pentru noi a fost prima participare la „stația” clujeană a caravanei.

IMG_20170405_093621
Prima zi se arăta promițătoare…

Clujul ne-a întâmpinat cu răceală, la propriu, temperatura fiind destul de mult sub 10o C, cel puțin cea resimțită. În cort era chiar mai frig decât afară. Zilele următoare, la temperatura scăzută s-au mai adăugat și ploaia în rafale, și vântul capricios.

Pe scurt, condițiile meteorologice nu prea au ținut anul acesta nici cu expozanții, nici cu potențialii cumpărători, care puteau achiziționa cărțile cu prețuri promoționale pe durata târgului. Cu toate acestea, au fost destui cei dispuși să înfrunte capriciile vremii.

IMG_20170406_182312
…dar curând vremea s-a arătat cu „capriț”.

Singura zi cu soare a fost și ultima a târgului. Dar, ca lucrurile să se complice și de data asta, centrul Clujului a fost paralizat complet din pricina unei competiții de cros. Astfel că toate străzile din zonă au fost blocate, accesul vizitatorilor din cartierele mai îndepărtate fiind mult îngreunat. Una peste alta, intemperiile naturii și autoritățile parcă ar fi complotat ca târgul să fie cât mai greu accesibil 😉 .

Spre deosebire de publicul din București, spornic la vorbă, cei ce ne-au vizitat în Cluj au fost mai degrabă reținuți și… distanți, preferând să fie lăsați în pace cu gândurile și alegerile dumnealor. Arareori ni s-au cerut recomandări. Puțini au fost cei dornici de discuții și/sau controverse. Câte unul ne-a mai aruncat în treacăt mostre de „adevăr” și… cam atât.

IMG_20170407_110240
Un cititor neașteptat la standul colegilor de la Doxologia

Altminteri, cumpărătorii au fost de toată mâna: oameni fără vreo afiliere confesională certă, preoți, câțiva pastori, credincioși evanghelici (mai puțini decât ne așteptam noi). Impresionante au fost două doamne cu vârste respectabile (aproximativ 75, respectiv 80), care au venit pregătite cu liste de cărți pe care să le achiziționeze.

Cel mai de succes produs al editurii Citește în continuare „Impresii după Gaudemus, Cluj”

5 greșeli de evitat în predica de Înviere

Revista Christianity Today publică un articol ce evidențiază 5 erori destul de frecvente care se comit în predicile din ziua Învierii.

  1. Nu afirma că Isus a murit la 33 de ani. Vârsta la care a fost răstignit e discutabilă și oricum nu afectează deloc învățăturile esențiale ale creștinismului.
  2. Nu pretinde că absența unei referiri explicite la mielul de Paște, de la ultima cină, se explică prin faptul că Isus este Mielul. Deși este foarte adevărat că Isus este „Mielul lui Dumnezeu”, cel mai probabil, a existat și carne de miel la cina dinaintea răstignirii.
  3. Nu afirma că aceiași oameni l-au aclamat pe Isus de Florii și apoi l-au ocărât în Vinerea Mare. Nu există date certe că cei ce au strigat „Osana” au strigat și „răstignește-l”.
  4. Nu ignora rolul femeilor ca martore ale Învierii. Menționarea lor indică noutatea culturală și teologică a mesajului lui Isus.
  5. Nu te concentra pe suferințele lui Isus în asemenea măsură încât să ignori slava Crucii manifestată în și prin Înviere. Crucea nu a fost sfârșitul, ci doar o escală pe traseul întrupării.

Articolul poate fi citit integral aici.

(Imaginea: Bouveret – Ultima cină, sursa)

Mergem la Târgul Gaudeamus Cluj (5-9 aprilie)

Afis promo targ.indd

Între 5-9 aprilie, 2017, ne puteți găsi în pavilionul expozițional (aka „cortul”) din Piața Unirii, Cluj. Pentru clujeni, este cea de-a XVIII-a ediție a Târgului Gaudeamus, organizat de Radio România. Admirabil!

Pentru noi, este a treia participare la caravana Gaudemus, după Oradea și București (anul trecut).

Ne dorim să întâlnim cât mai mulți cititori. Și nu doar pentru că vrem să le vindem cărți (ceea ce e normal, dacă tot mergem la târg), ci și pentru că vrem să-i cunoaștem pe cei care ne citesc, să culegem impresii despre cărțile noastre, despre titlurile alese, despre domeniile acoperite.

plan_gcluj2017Așadar, vom fi la standul cu numărul 11 (cel colorat în mov, pe „hartă”), de miercuri până sâmbătă între orele 10.00-20.00, iar duminică până la 15.00.

Am lăsat intenționat pentru final informația că vom avea în jur de 10 titluri cu reducere de 50%, iar toate celelalte vor putea fi achiziționate cu o reducere de 20%.

Ne vedem acolo!

Pe pagina noastră de FB vom reveni cu actualizări.

Chiar a spus Luther cuvintele: „Hier stehe ich”/„Here I Stand”?

Roland Bainton a folosit aceste cuvinte (traduse în engleză: „Here I Stand”) ca titlu pentru cea mai cunoscută biografie a lui Luther. Astfel că replica a câștigat notorietate mondială. Însă când și în ce împrejurare a rostit (dacă a rostit) Luther această declarație?

În 1520, după mai multe dispute purtate cu reprezentanți ai papei (Cajetan și Eck), Luther este condamnat prin bula papală Exurge Domine de către Leon X. În 1521, împăratul Carol Quintul îl convoacă totuși pe Luther la Worms, cu speranța că acesta va retracta afirmațiile făcute (contestase, printre altele, supremația papei și infailibilitatea conciliilor bisericești).

Martin Luther, deși se temea pentru viața lui, refuză să se dezică de cele afirmate anterior și în consecință este condamnat la surghiun. Celebrul său refuz de la nu mai puțin celebra Dietă din Worms a fost așezat, ulterior, sub cuvintele: Hier stehe ich/Here I stand.

Luther la Dieta din Worms
Luther la Dieta din Worms – Anton von Werner (sursa)

După toate probabilitățile, Luther nu a folosit niciodată exact aceste cuvinte. Bainton, în cuprinsul biografiei (la care lucrăm de zor și urmează să apară în acest an), recunoaște că s-ar putea ca celebra replică să fi fost pusă de altcineva în gura lui Luther (fiindcă apare în versiuni timpurii ale declarației sale, fără să fie atestată de martori). Totuși biograful o consideră verosimilă și posibilă, motiv pentru care o și folosește ca și când ar fi fost rostită de către părintele Reformei.

Alții autori resping această formulare mai degrabă din pricina unui posibil mesaj generator de confuzii: s-ar putea deduce cum că Luther pleda pentru supremația individului și/sau pentru libertate religioasă. Or nici nu poate fi vorba despre așa ceva, în acel context. Luther voia să-și declare mai degrabă supunerea conștiinței sale față de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Mai mult, un site german dedicat lui Luther consideră că aceste cuvinte infame nu au fost niciodată rostite de către marele reformator.

Declarația integrală o găsiți aici, în germană (Luther in Worms), iar partea celebră este chiar finalul, care se pare că suna cam așa:

Weil denn Eure allergnädigste Majestät und fürstlichen Gnaden eine einfache Antwort verlangen, will ich sie ohne Spitzfindigkeiten und unverfänglich erteilen, nämlich so: Wenn ich nicht mit Zeugnissen der Schrift oder mit offenbaren Vernunftgründen besiegt werde, so bleibe ich von den Schriftstellen besiegt, die ich angeführt habe, und mein Gewissen bleibt gefangen in Gottes Wort. Denn ich glaube weder dem Papst noch den Konzilien allein, weil es offenkundig ist, daß sie öfters geirrt und sich selbst widersprochen haben. Widerrufen kann und will ich nichts, weil es weder sicher noch geraten ist, etwas gegen sein Gewissen zu tun.

Gott helfe mir, Amen.

În limba română, traducătorul a optat pentru această variantă:

Pentru că Majestatea Voastră şi domniile voastre doriţi un răspuns simplu, voi răspunde fără aprindere şi fără scrâșnire. Dacă nu mi se demonstrează din Scriptură şi pe baza raţiunii simple – căci nu accept autoritatea papilor şi a conciliilor, pentru că s-au contrazis unii pe alţii – constiinţa mea rămâne captivă Cuvântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nu voi retracta nimic, pentru că a acţiona împotriva conştiinţei nu este nici corect şi nici sigur. Dumnezeu să-mi ajute. Amin.