Mulți dintre marii reformatori au fost și familiști. Dacă ținem cont de faptul că celibatul preoților era norma epocii, decizia lor de a se căsători (în condițiile în care erau fie preoți ordinați, fie călugări, fie echivalentul preoților catolici în cadrul noilor mișcări) era și un gest de sfidare la adresa normelor în vigoare.
Prima căsătorie oficial protestantă (1524), adică desfășurată după un ritual protestant, i-a avut ca protagoniști pe doi miri mai puțin celebri: Elisabeth von Meseritz (fostă călugăriță, prietenă cu Katharina lui Luther), după câte se pare, o femeie inteligentă care participa la discuțiile teologice din casa reformatorului și a compus texte pentru primele imnuri reformate s-a căsătorit cu Caspar Cruciger/Cruziger, secretar al lui Luther.
Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, fostă călugăriță (probabil cel mai celebru mariaj al Reformei). Au avut 6 copii. O căsnicie despre care se știu destul de multe lucruri.
Calvin s-a căsătorit cu Idelette de Bure, văduva unui anbaptist convertit la credința reformată. Au avut un copil decedat prematur. Idelette avea încă doi copii din prima căsătorie, care, după moartea ei, au rămas în grija lui Calvin.
Zwingli s-a căsătorit cu Anna Reinhard, tot o văduvă. Au avut patru copii. Fiind cleric, gestul său de a se căsători reprezenta și o formă explicită de rebeliune față de autoritățile ecleziale (la fel ca în cazul lui Luther).
Menno Simmons a fost căsătorit cu Gertrude. Au avut trei copii. Din pricina faptului că pe capul lui Menno se pusese o recompensă substanțială, familia a trebuit să-l urmeze în fuga lui necontenită de autorități prin Europa. N-au stat niciodată mai mult de 6 luni într-un loc.
Balthasar Hubmaier, important lider și teolog anabaptist, a fost căsătorit cu Elisabeth Hügeline. Amândoi au fost martirizați: el ars pe rug, ea înecată în Dunăre.
Heinrich Bullinger, succesorul lui Zwingli în Zürich (și unul dintre cei mai influenți teologi reformați în secolul XVI), a fost căsătorit cu Anna Adlischwyler (care a devenit un personaj înconjurat de o aură legendară). Au avut 11 copii, iar casa lor a fost mereu un loc primitor pentru orfani, nevoiași sau protestanții fugari.
Thomas Cranmer, reformator englez și arhiepiscop de Canterbury în vremea lui Henric VIII, a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu Joan, care a murit, la doar un an după căsătorie, în timpul nașterii (copilul a decedat și el). Ulterior, s-a căsătorit cu Margaret, nepoata teologului lutheran Andreas Osiander, și au avut doi copii. După martirizarea lui Cranmer, Margaret s-a recăsătorit cu un colaborator al acestuia.
Philip Melanchthon a fost căsătorit cu Katharina Krapp, fata primarului din Wittenberg, și au avut patru copii. O căsătorie fericită, după spusele martorilor oculari.
Andreas von Karlstadt, fost colaborator apropiat al lui Luther (care a îmbrățișat ulterior idei mai radicale), a fost căsătorit cu Anna von Mochau. Soția lui s-a făcut remarcată prin faptul că a refuzat să-și boteze unul dintre copii (pratică pe care Luther o susținea).
Martin Bucer, fost călugăr dominican devenit reformator în Strasbourg, s-a căsătorit (în stilul lui Luther, dar mult mai devreme) cu o fostă călugăriță, Élisabeth Silbereisen. Nu se știe câți copii au avut. Élisabeth a murit răpusă de ciumă, iar în ultimele ceasuri, l-a îndemnat pe soțul ei să se recăsătorească cu Wibrandis Rosenblatt, o văduvă care fusese deja căsătorită de trei ori. Wibrandis Rosenblatt este, proabil, unică în felul ei: trei dintre soții ei au fost teologi protestanți importanți: Johannes Oecolampadius, Wolfgang Capito și Martin Bucer. Din cele patru căsnicii, a avut cinci copii (ultimul din căsătoria cu Bucer).
John Knox, celebrul predicator și reformator scoțian, reprezintă și el un caz mai aparte. A fost căsătorit de două ori. Prima dată, cu Margery Bowes, se pare că s-a căsătorit împotriva voinței tatălui ei. Au avut doi băieți. A doua oară s-a căsătorit cu Margaret Stewart, care era cu mult mai tânără decât el (ea – 17, el – 54). Aici merită făcută o paranteză: Calvin, marele model al lui Knox, lupta în Geneva împotriva acestui obicei. Regina Maria a fost surprinsă că Knows n-a cerut dezlegarea ei pentru al doilea mariaj. Din această căsătorie, au mai rezultat încă 3 copii. După Moartea lui Knox, Maragaret s-a recăsătorit. Ambele soții ale lui Knox erau de familie bună.
Matthew Parker, alt teolog reformator englez important (și arhiepiscop de Canterbury, la fel ca Cramner), s-a căsătorit cu Margaret Harlestone. Decizia a fost luată înainte ca mariajul clericilor să fie permis, dar cununuia ca atare a avut loc când deja preoții aveau dreptul să se căsătorească. Se pare că Margaret nu era deloc pe placul reginei Elizabeta I.
Théodore Beza, important colaborator și succesor al lui Calvin la conducerea școlii fondate de acesta în Geneva, a fost căsătorit cu Claudine vreme de peste 40 de ani. N-au avut copii. După moartea ei, s-a recăsătorit, la sfatul prietenilor, cu văduva Catharina del Piano.
Guillaume Farel, un reformator deosebit de activ și omul care l-a convins pe Calvin să se oprească în Geneva, s-a căsătorit târziu, la 69 de ani, cu o fetișcană, fapt care l-a dezgustat pe Calvin, care condamna acest obicei.
William Tyndale, traducător al Bibliei și reformator englez fugar prin Europa, n-a fost căsătorit. Era preot hirotonit în biserica oficială la acea dată, dar cel mai probabil nu regula ce impunea celibatul preoților (față de care obiecta viguros) îl împiedica să se căsătorească, ci viața de fugar hăituit de adversarii săi influenți.
John Smyth, fondatorul mișcării baptiste, a fost căsătorit cu Mary. Dar la trecerea dintre secolul XVI spre XVII lucrurile arătau deja altfel.
Imaginea principală: Gustav Spangenberg, Luther cântând cu familia (domeniu public)
––––––––––––
Pentru cărți despre reformă, vezi aici pachetul nostru promoțional:
Editura Casa Cărţii 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază