Mulți dintre marii reformatori au fost și familiști. Dacă ținem cont de faptul că celibatul preoților era norma epocii, decizia lor de a se căsători (în condițiile în care erau fie preoți ordinați, fie călugări, fie echivalentul preoților catolici în cadrul noilor mișcări) era și un gest de sfidare la adresa normelor în vigoare.
Prima căsătorie oficial protestantă (1524), adică desfășurată după un ritual protestant, i-a avut ca protagoniști pe doi miri mai puțin celebri: Elisabeth von Meseritz (fostă călugăriță, prietenă cu Katharina lui Luther), după câte se pare, o femeie inteligentă care participa la discuțiile teologice din casa reformatorului și a compus texte pentru primele imnuri reformate s-a căsătorit cu Caspar Cruciger/Cruziger, secretar al lui Luther.
Luther s-a căsătorit cu Katharina von Bora, fostă călugăriță (probabil cel mai celebru mariaj al Reformei). Au avut 6 copii. O căsnicie despre care se știu destul de multe lucruri.
Calvin s-a căsătorit cu Idelette de Bure, văduva unui anbaptist convertit la credința reformată. Au avut un copil decedat prematur. Idelette avea încă doi copii din prima căsătorie, care, după moartea ei, au rămas în grija lui Calvin.
Zwingli s-a căsătorit cu Anna Reinhard, tot o văduvă. Au avut patru copii. Fiind cleric, gestul său de a se căsători reprezenta și o formă explicită de rebeliune față de autoritățile ecleziale (la fel ca în cazul lui Luther).
Menno Simmons a fost căsătorit cu Gertrude. Au avut trei copii. Din pricina faptului că pe capul lui Menno se pusese o recompensă substanțială, familia a trebuit să-l urmeze în fuga lui necontenită de autorități prin Europa. N-au stat niciodată mai mult de 6 luni într-un loc. Citește în continuare „Reformatorii și soțiile lor”
Editura Casa Cărţii 